ATÂT

Lăsați caii pe întinderea

         unui fir de iarbă

Și când nu vor mai fi

         lăsați umbrele lor verzi

                să zburde

Învățați firul de iarbă să crească

          până vă înverzesc tâmplele

Îngenunchiați în așteptarea

           ultimei herghelii de iluzii

cu mormântul în palma stângă

Costel Zăgan, revista FAMILIA , august 1982 

SIMFONIA LIBERTĂȚII ABSOLUTE

De Costel Zăgan la luni, 13 mai 2013 la 22:21

Lumea cântă libertatea

tăcerea pe toţi ne-adună

vrând din nemurire partea

noi visăm Limba Română

Tăcerea pe toţi ne-adună

în zadar e sufletul rebel

cine trece zău o să rămână

visul ne vorbeşte numai el

În zadar e sufletul rebel

vrând din nemurire partea

n-ar putea trăi altfel

lumea cântă libertatea

Poezia când mă-nstrună

Dumnezeu vorbeşte în română

Costel Zăgan, CEZEISME II

O POSTERITATE

De Costel Zăgan la luni, 5 noiembrie 2012 la 21:03

Istoria dragă Kitty

şi-a îndeplinit

deja

planul la eroi

Doamnelor şi domnilor

urmăm

noi

Costel Zăgan, CAPITALISMUL CA ARTĂ POETICĂ